Când un angajat câștigă 5.000 de lei „în mână", firma nu cheltuiește 5.000 de lei. Nu cheltuiește nici măcar salariul brut. Între ce ajunge în contul angajatului și ce iese efectiv din firmă este o distanță pe care mulți nu o văd - și care schimbă complet felul în care ar trebui purtată o negociere de salariu.

Cele trei cifre pe care le confunzi mereu

Orice discuție despre salariu se poartă, de fapt, în jurul a trei numere diferite:

  • Salariul net - suma care ajunge efectiv în contul angajatului, după toate reținerile.
  • Salariul brut - suma trecută în contractul de muncă. Din ea se rețin, pe numele angajatului, CAS (pensie, 25%), CASS (sănătate, 10%) și impozitul pe venit (10%).
  • Salariul complet (costul total) - brutul plus contribuția pe care o plătește angajatorul deasupra lui. Aceasta este cifra reală pe care o suportă firma.

Diferența dintre net și brut e cunoscută de aproape toată lumea. Diferența dintre brut și costul total e cea ignorată - și tocmai ea explică de ce firma „nu-ți poate da mai mult", chiar dacă ție ți se pare că ceri puțin.

Ce plătește angajatorul peste salariul brut

În România, angajatorul datorează, peste salariul brut, contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM), în cotă de 2,25% din brut. Este singura contribuție rămasă în sarcina directă a firmei, după reforma din 2018 care a mutat aproape toate contribuțiile pe umerii angajatului (în brut).

Cu alte cuvinte, costul total pentru firmă se calculează simplu:

Cost total = salariul brut × 1,0225

Un exemplu concret

Să luăm un salariu brut de 5.000 de lei. Iată cum arată aceeași sumă privită din cele trei unghiuri:

  • Costul pentru firmă: 5.000 × 1,0225 = 5.112,5 lei pe lună.
  • Salariul brut (din contract): 5.000 lei.
  • Din brut se rețin: CAS 25% (1.250 lei), CASS 10% (500 lei) și impozit 10% aplicat după deducerea contribuțiilor și, dacă e cazul, a deducerii personale.
  • Salariul net: aproximativ 2.900-3.000 lei, în funcție de deducerea personală.

Deci firma scoate din buzunar peste 5.100 de lei pentru ca angajatul să primească în jur de 3.000. Aproape 42% din costul total se duce în taxe și contribuții. Vezi cifra exactă pentru orice salariu în calculatorul de cost angajat, care îți arată și defalcarea completă.

De ce contează asta la negociere

Când ceri o mărire, gândește în „cost total", nu în net. O creștere de 300 de lei net poate însemna, pentru firmă, o creștere de peste 500 de lei la costul total - pentru că fiecare leu net „tras în sus" adaugă contribuții și impozit deasupra. Firma se uită la ultima cifră, tu te uiți la prima.

Asta explică și de ce beneficiile „extrasalariale" sunt atât de populare: tichetele de masă, abonamentul medical sau contribuția la Pilonul III de pensii au un regim fiscal mai blând decât salariul pur, așa că firma îți poate oferi mai mult valoare la un cost mai mic. Nu sunt un moft - sunt aritmetică fiscală.

Cum folosești corect cele trei cifre

  1. Când negociezi, întreabă în ce termeni discutați - net, brut sau cost total. Multe neînțelegeri pornesc de aici.
  2. Dacă ești freelancer sau ai firmă, „costul total" este cifra ta reală de referință, nu brutul.
  3. Când compari două oferte, transformă-le pe amândouă în net cu același calculator, ca să compari mere cu mere.

Pornește de la salariul pe care îl ai și vezi toate cele trei cifre în calculatorul de salariu net. Dacă vrei să afli ce brut trebuie să ceri ca să ajungi la un net dorit, folosește salariu brut din net.