Închiriezi un apartament sau te gândești s-o faci și nu știi exact cât rămâne după taxe? Impozitarea chiriilor în România e mai simplă decât pare, dar are câteva capcane care pot schimba mult suma finală. Iată logica de bază, pas cu pas.

Pe ce se plătește impozit

Impozitul nu se aplică pe toată chiria încasată, ci pe un venit impozabil, obținut după ce din chiria brută se scade o parte, recunoscută drept cheltuieli. Ideea e logică: un proprietar are costuri (reparații, uzură, administrare), iar statul recunoaște o parte din ele fără să-ți ceară bonuri.

Peste venitul impozabil astfel rezultat se aplică o cotă de impozit de 10%. Este aceeași cotă unică folosită la salarii și la majoritatea veniturilor persoanelor fizice.

Regula de aur: impozitul se aplică pe chiria rămasă după deducerea de cheltuieli, nu pe toată suma încasată.

Contribuția la sănătate (CASS): capcana ascunsă

Mulți proprietari uită de CASS. Pe lângă impozitul de 10%, dacă totalul veniturilor tale din chirii (împreună cu alte venituri extrasalariale - dividende, dobânzi, activități independente) depășește anumite plafoane anuale, datorezi și contribuția la sănătate de 10%, calculată la un plafon, nu la venitul real.

Plafoanele sunt exprimate în salarii minime pe economie și au mai multe trepte, în funcție de cât câștigi. Sub primul plafon nu datorezi CASS pe chirii; peste el, contribuția crește în trepte. Pentru că aceste praguri se recalculează în funcție de salariul minim al anului, cel mai sigur este să verifici suma exactă în calculatorul de impozit pe chirie, care aplică regulile în vigoare.

Un exemplu orientativ

Să presupunem o chirie de 2.000 de lei pe lună, adică 24.000 de lei pe an:

  • Venit brut anual: 24.000 lei.
  • Se scade cota de cheltuieli recunoscută, rezultând venitul impozabil.
  • Impozit de 10% pe venitul impozabil - reținut sau plătit la ANAF.
  • Eventual CASS de 10% la plafon, dacă depășești pragul anual împreună cu alte venituri.

Regula practică: din chiria brută, un proprietar păstrează de obicei în jur de 88-90% dacă nu depășește plafonul CASS, și mai puțin dacă îl depășește. Calculatorul îți arată exact cât rămâne net.

Ce trebuie declarat la ANAF

Veniturile din chirii se declară prin Declarația unică, depusă de regulă până în primăvara anului următor. Acolo estimezi venitul, calculezi impozitul și, dacă e cazul, CASS. Există și situația în care chiriașul (o firmă) reține impozitul la sursă, dar pentru închirierea către persoane fizice, obligația de declarare îți revine ție.

  1. Păstrează contractul de închiriere - unele situații cer înregistrarea lui.
  2. Ține minte termenul Declarației unice ca să eviți penalitățile.
  3. Dacă ai mai multe surse de venit, calculează CASS pe totalul lor, nu separat.

Merită să închiriezi „la gri"?

Tentația de a nu declara chiria există, dar riscul e disproporționat: ANAF poate corela contracte, plăți și consumuri, iar penalitățile și dobânzile depășesc rapid impozitul evitat. Un impozit de 10% pe venitul impozabil e, de fapt, unul dintre cele mai blânde regimuri din Europa - nu merită riscul.

Calculează exact cât plătești și cât păstrezi în calculatorul de impozit pe chirie. Dacă te gândești dacă să cumperi sau să stai în chirie, vezi și comparația chirie vs. cumpărare.